CEAIURI

PLANTE BENEFICE

Antibiotic natural: MUSCATA ROSIE.

Muşcata este o plantă cu origini africane, şi atât cea sălbatică, din natură, cât şi cea cultivată în ghiveci se folosesc încă din secolul al XVI-lea. Dintr-o varietate foarte largă de muşcate, cel mai mare efect terapeutic îl are muşcata cu frunze mari, palmate, care au un miros puternic, şi cu flori roşii. Savanţii au constatat că, în lupta cu bacteriile, muşcata depăşeşte puterea usturoiului şi a cepei. Pentru prepararea reţetelor medicale se folosesc frunzele, florile, dar şi rădăcinile plantelor îmbătrânite, cu tulpinile desfrunzite.
Împiedică dezvoltarea tumorilor
Muşcata este unul dintre antibioticele naturale cărora cercetătorii le-au dedicat o atenţie specială. Substanţa ei activă, Eps-7630, acoperă mucoasa căilor respiratorii cu un fel de peliculă protectoare, împiedicând astfel bacteriile să se fixeze pe ea. Totodată, favorizează procesul de încorporare şi digerare a agenţilor patogeni de către unele globule albe din sânge şi stimulează activitatea limfocitelor T citotoxice, care distrug celulele infectate din interior, omorând şi bacteriile ce au reuşit să pătrundă în ele. Mecanismul este acelaşi şi în cazul unei infecţii virale.
Muşcata are multiple efecte terapeutice. Îmbunătăţeşte metabolismul, împiedică dezvoltarea tumorilor, dizolvă pietrele şi opreşte hemoragiile. Frunzele şi florile se folosesc în cazuri de diaree, dizenterie, reumatism, gută, astm bronşic, abcese, cangrene ale plămânilor. Frunzele uscate, înmuiate cu apă clocotită, se aplică pe bătăturile vechi câteva zile la rând, până se desprind.
Infuzia vine de hac mastopatiei, fibromului uterin şi nodulilor mamari
Tratamentul cu infuzie de muşcată este foarte util în tratarea mastopatiei, fibromului uterin sau a nodulilor mamari. Atenţie să nu depăşiţi doza, deoarece planta are o toxicitate ridicată, de aceea este bine să cereţi avizul medicului curant înainte de începerea terapiei.
Într-o cană cu apă clocotită puneţi o linguriţă cu frunze mărunţite (pentru eficienţă sporită, alegeţi o muşcată cu flori roşii). Acoperiţi vasul 15 minute, apoi strecuraţi şi păstraţi la căldură. Consumaţi întreaga cantitate cu înghiţituri mici, pe parcursul unei zile. Tratamentul durează 15 zile, după care se face pauză 15 zile.
Sunt necesare cel puţin cinci ghivece acasă
Muşcata prezintă un neajuns pentru care este deseori respinsă de floricultori - frunzele ei îmbătrânesc şi cad foarte repede, dezgolind tulpinile. Nici udarea abundentă nu schimbă situaţia. Şi în scopuri terapeutice are un minus; pentru a obţine 50 ml suc trebuie să rupeţi toate frunzele de pe plantă. Ca să vă trataţi cu succes, trebuie să aveţi cel puţin cinci-şase plante în casă şi să le ciupiţi mereu vârfurile, pentru a favoriza creşterea de crenguţe noi.
• Persoanelor care suferă de astm bronşic sau au alergie la mirosul de muşcată li se recomandă să nu ţină în locuinţă o astfel de plantă.
MUSCATA,de si este cunoscuta ca planta ornamentala,muscata rosie,datorita proprietatilor sale antibacteriene,antireumatismale,antiiflamatorii,este o planta -medicament,care imbunatateste metabolismul,stopeaza cresterea tumorilor si opreste hemoragiile.
Frunzele si florile acestei plante se folosesc in tratarea deareei,dizenteriei,reumatismului,gutei,asmului bronsic,dar si abceselor si cangrenelor plamanilor. Frunzele uscate,inmuiate in apa clocotita,se aplica pe bataturile vechi,timp de cateva zile,pana dispar.In scop terapeutic,se folosesc frunzele,florile si radacinile plantelor imbatranite,cu tulpinile desfrunzite. Radacinile muscatei sunt bogate in glucide,amidon,flavonoizi, saponine, substante tanante,in timp ce frunzele contin vitamina C,carotina,ulei eteric,glucoza,alcaloizi si microelemente.
Daca infuzia de flori/ frunze proaspete de muscata este eficienta in tratarea afectiunilor sistemului respirator,precum laringita si faringita,in acest scop realizandu-se spalaturi nazale,tinctura din frunze de muscata este benefica in cazul bronsitei,dar si al pleuritei.Totodata,frunzele proaspete de muscata vindeca acneea,otita si nevralgita.
Pentru eliminarea toxinilor care apar dupa procedurile de chimioterapie,se prepara un ceai din trei frunze de muscata,infuzate in 250 ml de apa fierbinte. Dupa ce s-a racit,se consuma din acest ceai cate o lingurita la fiecare ora..Pentru afectiunile stomacale,se prepara o infuzie din zece frunze de muscata si 250 ml apa fierbinte.Ceaiul obtinut se bea de trei ori pe zi,cate un sfert de pahar.

INDRUSAIM -mușcată parfumată

Mușcata parfumată -Pelargonium graveolens,în latină – adoră soarele și se usucă la frig. Are flori roz,delicate. Frunzele ei,puternic creste pe magini,eliberează un miros de pipărat de lămâiță,atunci când sunt frecate între degete. Gospodinele o folosesc pentru a parfuma dulcețurile și marmelada, ba chiar și deserturile cu înghețată. Este contraindicată persoanelor alergice,gravidelor și femeilor care alăptează.
Din plantă se extrage un ulei esențial cu aromă specifică. Acesta este recomandat de fitoterapeuți într-o mulțime de boli. Uleiul de geraniu are capacitatea de a împiedica retenția de apă în organism,este revigorant,antidepresiv. Este un bun stimulent al sistemului limfatic,oprește sângerările și are efect cicatrizant,antispasmodic,antiinflamator și antiinfecțios. Este un stimulent al ficatului și pancreasului.
Infecțiile virale și bacteriele pot fi combătute cu inhalații de ulei esențial de geraniu. Produsul poate fi folosit și pentru masajul zonelor dureroase – spate,talpa picioarelor.
Uleiul de geraniu diluat în ulei de măsline se aplică pe tenul curat,după demachiere,având rol îm combaterea acneei. Amestecul poate fi aplicat și pe arsurile ușoare,grăbind vindecarea lor. Este un bun remediu contra cuperozei,dermatozelor,micozelor cutanate. Amestecul de uleiuri este recomandat și în caz de piele uscată și vergeturi.
Uleiul de geraniu,amestecat cu ulei vegetal,combate staza limfatică sau venoasă. Se masează picioarele cu amestecul respectiv.
Uleiul de geraniu îmbunătățește starea de spirit. Este recomandat persoanelor stresate,celor care suferă de anxietate sau depresie.
Frunzele acestei mușcate au diverse întrebuințări în gospodărie: ceai, în dulceață sau peltea de gutui de casă, în salate sau anumite mâncăruri, pentru gust și aromatizare.
De asemenea, din frunzele puse la macerat în alcool se poate prepara un lichior.
Pelargonium graveolens, prin mirosul puternic pe care-l emană, are și avantajul că ține muștele și țânțarii la distanță.
Zdrobiți între degete o frunză de indrușaim și veți simți un inconfundabil miros.
Puteți pune câteva frunze și în dulapul cu haine, pentru un parfum natural.

Teisorul - Artarul de camera (abutilon theophrasti)


In scop fitoterapeutic se utilizeaza intreaga planta, in special muguri, fructe si seminte.
Planta contine: in radacina taninuri (catechina, epicatechina), pigmenti flavonoidici (cianidina, delfinidina, mircetina, quercetina); in frunze kampferol, quercetina, rutina; in seminte proteine, lipide, acizi grasi (acid oleic, acid linoleic, acid palmitic, acid stearic), glucide, celuloza.
Are actiune diuretica, febrifuga si astringenta.
Planta este utilizata si in in bucatarie sub forma de faina preparata din fructe, adaugata la supe.
Uz intern:
- stari febrile, dezinterie, afectiuni pulmonare, dureri de inima si stomac – sub forma de infuzie si decoct.
Actiune terapeutica
Extractele din scoarta sunt astringente si au efect diuretic.
Mod de utilizare
Ceaiul obtinut din fructele uscate este utilizat pentru tratarea dezinteriei si febrei. Tot pentru tratarea dezinteriei se poate folosi si ceaiul obtinut din radacini.
Medicina polpulara: rasina, topita, amestecata cu ceara, seu, unt proaspat s.a. precum si cu diferite plante, era folosita pentru obtinerea unei alifii utilizata pentru tratarea unor afectiuni diverse; ramuri tinere pentru combaterea reumatismului; frunze crude (muguri) pentru afectiuni pulmonare; conurile verzi pentru dureri de stomac si inima; muguri tineri sau cioturi, scanduri arse sub forma de decoct folosite deasemenea pentru diverse afectiuni.
Alte utilizari:
Fructele se utilizeaza in alimentatie, fie ca atare, inainte de maturare, fie dupa maturare, sub forma de faina care se adauga la supe.
Faina obtinuta din fructe este utilizata pentru tratarea dezinteriei, are efect laxativ si stomahic.

DAFINUL

Este indicat în indigestii, balonări, răceala şi gripă, laringite, bronşite, astm şi tuse, febră, sinuzite, reumatism, viroze respiratorii, vomă, afecţiuni renale şi hepatice, anorexie, depresie, nervozitate etc.
Administrare:
În tratamentul afecţiunilor gastrice se foloseşte infuzia, care se prepară astfel: puneţi 5-10 g de frunze uscate în 1 I de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze 10 minute, apoi filtraţi. Beţi 2-3 căni pe zi.
În tratamentul inflamaţiilor gurii şi al ulcerelor bucale este indicat uleiul esenţial de dafin. Diluaţi la concentraţia de 1 picătură de ulei esenţial în 10 ml de ulei excipient. Aplicaţi de 3-4 ori pe zi.
În tratamentul reumatismului şi al durerii generalizate se va aplica unt de dafin pe zona afectată de 2-3 ori pe zi, conform instrucţiunilor de pe etichetă.
Frunzele de dafin – beneficii pentru organism. Sincer, mie nu imi plac de nicio culoare in mancare, dar sunt bune pentru sanatate. Au numeroase proprietati: antiseptice, antivirale, cicatrizante si bactericide. Cele in forma de lance au o aroma puternica, multe uleiuri esentiale cu proprietati medicinale.
Frunzele de dafin – beneficii pentru organism – Pe langa aroma pe care o ofera Imbunatatesc digestia si bombat fermentatia.
Frunzele de dafin – beneficii pentru organism. Sincer, mie nu imi plac de nicio culoare in mancare, dar sunt bune pentru sanatate. Au numeroase proprietati: antiseptice, antivirale, cicatrizante si bactericide. Cele in forma de lance au o aroma puternica, multe uleiuri esentiale cu proprietati medicinale.
Frunzele de dafin – beneficii pentru organism – Pe langa aroma pe care o ofera mancarurilor, frunzele sunt bune la ceai. Infuziile cu frunze de dafin calmeaza nervii si reduc anxietatea. Imbunatatesc digestia si bombat fermentatia.
Frunzele de dafin – beneficii pentru organism – digestie
Dafinul este un leac puternic pentru cei cu probleme digestive. Mesteca 3 frunze pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara. Intr-o luna, difestia ta se va intari. Daca ai indigestie si balonare, foloseste dafinul ca ceai. Amesteca 200 ml de apa, 5 foi de dafin si putin ghimbir. Fierbe pana ai jumatate din cantitate in ibric. Pune putina miere si consuma de 2 ori pe zi.
Frunzele de dafin – beneficii pentru organism – alunga tusea.

Remediul natural care arde grăsimile și reduce balonarea
Prin acest tratament pe bază de scorțișoară și foaie de dafin,profităm de proprietățile de ardere a grăsimilor,ambele fiind cunoscute pentru beneficiile pe care le au asupra sistemului digestiv și reducerea inflamației. Prin consumul de ceai pe bază de aceste două ingrediente,arzi mai multe calorii,stimulezi metabolismul și slăbești,într-un timp scurt. Foaia de dafin,cunoscută și sub numele de laur,ajută la reducerea acidității și a gazelor intestinale,a retenției de apă și stimulează eliminarea oricărui exces de acid uric.

Foaia de dafin
Aceasta are doi compuși activi care furnizează principalele sale beneficii:două stimulente care stimulează digestia și reduce disconfortul de arsuri la stomac,gaze sau dureri abdominale.
În plus,are proprietăți diuretice care facilitează eliminarea excesului de lichid din organism prin promovarea funcției renale. Ajută și la eliminarea excesului de acid uric,care poate provoca probleme cu circulația sângelui sau boli hepatice.
Iată cum se face ceaiul de foaie de dafin și scorțișoară pentru a slăbi:
Ceaiul de scorțișoară și foaie de dafin este o băutură care ajută organismul să elimine toxinele care s-au acumulat și care pot încetini funcționarea optimă a metabolismului. Acest remediu natural a devenit foarte popular și care este băut în fiecare zi de tot mai multe persoane care sunt uimite de efectele pe care le are.
Ingrediente
-Un litru de apă
-2 batoane de scorțișoară
-10 foi de dafin
Mod de preparare
Tot ce trebuie să faci este să pui într-o oală apa la fiert,după care adaugi batoanele de scorțișoară și foile de dafin. Când începe să fiarbă,dai focul mai mic și-l mai lași să fiarbă 15 minute,după care îl iei de pe foc. Îl lași puțin să se răcească și este gata.
Cum trebuie băut:
Începe prin a bea o ceașcă din acest ceai pe stomacul gol,apoi crești la două căni. Bând ceai în mod regulat,vei observa să numărul kilogramelor vor scade. În plus,ajută la menținerea abdomenului plat chiar de la începutul zilei.


Rozmarin - beneficii

Rozmarin - Acţiune
Preparatele din rozmarin stimuleazã secreţia sucurilor digestive, au proprietãţi coleretice, colagoge, antiseptice şi diuretice.
Uleiul volatil stimuleazã activitatea psihicã şi îmbunãtãţeşte oxigenarea creierului.
Rozmarin - Indicaţii terapeutice
Preparatele din rozmarin sunt indicate în afecţiunile cãilor biliare şi hepatice, în anorexie, afecţiuni ale stomacului, rinitã cronicã.
Uleiul volatil se recomandã în stãrile de debilitate fizicã, astenie şi în convalesceţã.
Administrare:
Infuzia se preparã din 1 linguriţã de frunze uscate şi mãrunţite la o canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.
În rinita cronicã se pot face inhalaţii cu ceai preparat din 1 lingurã de frunze la 1 canã cu apã, dupã o fierbere de 5 minute.
Efectul tonifiant se obţine prin efectuarea unor bãi în care s-a adãugat ceai sau extract de rozmarin. Aceste bãi se fac în cursul dimineţii.
Planta acționează benefic asupra sistemului nervos
Într-un studiu recent, fitoterapeuții europeni menţionează că rozmarinul acţionează benefic asupra sistemului nervos central (inclusiv asupra creierului) şi a sistemului cardiovascular. În această privinţă, rozmarinul se numără printre puţinele plante psiho-stabilizante, cunoscute de medicina naturii. De asemenea, acţiunea plantei asupra sistemului nervos o recomandă și în tratarea unor forme de astm bronşic.
Rozmarinul are efecte remarcabile asupra memoriei
Cercetătorii europeni au studiat îndeaproape efectele rozmarinului asupra proceselor de gândire. În același timp, în studiul: ”Rozmarinul stabilizează emoțiile”, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, recomandă consumul rozmarinului pentru efectele sale remarcabile asupra memoriei, în procesele de gândire şi pentru puterea sa de a stabiliza emoţiile. De aceea, fitoterapeutul pledează pentru consumul ceaiului de rozmarin de anumite categorii sociale: ziarişti, studenţi, oameni de afaceri, de acele persoane care depun eforturi intelectuale susţinute și care muncesc contracronometru. De aceea, pentru a avea un tonus robust, mai ales aceste categorii sociale este bine să consume, zilnic, câte două-trei căni de infuzie de rozmarin.
În sezonul rece, rozmarinul tratează afecțiunile respiratorii
În sezonul rece, rozmarinul este un remediu recunoscut pentru proprietăţile antiseptice, deoarece tratează afecţiunile respiratorii și calmează tusea provocată de răceală sau de gripă.
Iarna, mierea de rozmarin previne răcelile și gripa
Și mierea de rozmarin este un aliat valoros în tratamentul afecțiunilor sistemului respirator și nervos. În această privință, mierea de rozmarin este un leac celebru folosit din vremea romanilor şi până-n zilele noastre. Deliciosul îndulcitor se adaugă în ceaiul preferat de fiecare dintre noi, pe parcursul anotimpului rece, pentru a preveni răcelile şi gripa.
Această plantă aromată este un excelent detoxifiant
Când este consumat sub formă de infuzie și decoct ( fără a face excese), specialiștii francezi au constatat că rozmarinul este un excelent detoxifiant, deoarece elimină toxinele din organism.
Rozmarinul vine în ajutorul suferinzilor de bilă
Din vremuri îndepărtate, rozmarinul este un leac pentru persoanele care se confruntă cu problemele digestive, deoarece stimulează secreţia gastrică şi combate balonările. Totodată, planta este un remediu benefic pentru suferinzii de bilă, deoarece ajută la evacuarea acesteia.
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia : Se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de 250 ml de apă clocotită sau dintr-o lingură de frunze proaspete la un litru de apă. Ceaiul se lasă la infuzat timp de zece minute, apoi se strecoară şi se consumă îndulcit cu miere.
Tinctura : Se obţine prin macerarea a şase linguriţe de plantă uscată în 300 ml ţuică de secară. După 10 zile, băutura se strecoară şi se păstrează la rece, în sticluţe închise ermetic. Se administrează câte o linguriţă de tinctură diluată în 100 ml de apă, de trei-patru ori pe zi.
Rozmarinul are și contraindicații!
Remediile preparate din rozmarin sunt contraindicate femeilor gravide, a mamelor care alăptează şi bolnavilor de epilepsie.


Salvia - beneficii

În scop medicinal, de la salvie se folosesc frunzele şi părţile aeriene înflorite.
Frunzele de salvie conţin un ulei volatil reprezentat prin substanţe terpenice, tuionã, tuiol, salven, sabinol. Frunzele mai conţin taninuri, principii amare, vitamina B1, C, săruri de potasiu, glicozide, polifenoli şi rãşini.
Acţiune
Salvia se remarcã prin multe proprietãţi benefice, dar probabil cea mai notabilã dintre ele este aceea de a diminua transpiraţia(efect antisudorific pronunţat).
Preparatele din salvie atenueazã procesele fermentative din intestin şi favorizeazã eliminarea gazelor, stimuleazã secreţia de bilã a ficatului, au un uşor efect hipoglicemiant, acţiune antispasticã, astringentã şi antisepticã, bacteriostaticã.
Se mai menţioneazã şi un efect calmant asupra sistemului nervos.
Indicaţii terapeutice
Preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpiraţiei excesive în diverse stãri, cum ar fi distoniile neurovegetative şi menopauza. De asemenea, preparatele din salvie sunt utile în stãrile de meteorism abdominal, în dischineziile biliare, ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat, în unele dureri abdominale, în inflamaţiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) şi ale pielii sau în acnee.
Administrare:
Pentru combaterea balonãrii abdominale şi în dischineziile biliare, se poate administra infuzia preparatã din 1 linguriţã de frunze la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.
Pentru reducerea transpiraţiei, infuzia se va prepara în acelaşi fel, dar se va bea rece.
În gingivite, afte bucale, faringite şi amigdalite, se poate face gargarã, de mai multe ori pe zi, cu infuzie preparatã din 2 linguriţe de frunze de salvie la 100 ml de apã.
În acnee se pot aplica comprese îmbibate într-o infuzie pregãtitã din 1 lingurã de frunze la 100 ml apã.
Precauţii şi contraindicaţii
Nu se administreazã la femeile care alãpteazã, deoarece poate diminua secreţia lactatã.


Aloe vera - beneficii

Aloe Vera - Compoziţie
Aloe conţine un complex de substanţe benefice, printre care aloina şi gelul de aloe. Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei şi care este folosit de mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare.
Gelul de aloe are proprietăţi antiinflamatorii, detoxifiante şi de stimulare a colagenului, fiind ideal în tratamentele cosmetice de întreţinere a pielii.
Aloe Vera - Acţiune
Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi are efecte antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice, care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele şi psoriazisul.
În acelaşi timp, un consum regulat de aloe normalizează tranzitul intestinal, promovând sănătatea sistemului digestiv, creşte absorbţia de proteine, ameliorează arsurile la stomac şi are efect calmant asupra gingiilor şi ţesuturilor bucale moi.
Planta de aloe este o sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier, potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este şi printre puţinele surse vegetale de vitamina B12, A, B, C, E şi acid folic, care nu pot fi asimilate corespunzător doar prin alimentaţie.
Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele normale, împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.
Aloe Vera - Indicaţii terapeutice
Eczeme, ten uscat, dermatite, ulceraţii, psoriazis, arsuri solare, acnee, fisuri anale, hemoroizi, reumatism, poliartrita reumatoidă, constipaţie, diabet, hipo şi hiperglicemie, hiperaciditate, gastrită, hepatita A, B,C, rinite alergice, cistită, candida, herpes, oboseală, epuizare, insomnii. cataractă, urcior, glaucom.
Administrare:
Uz intern:
Gelurile de aloe sunt obţinute prin presarea frunzelor proaspete, sucul translucid şi sălciu extras din partea cărnoasă fiind conservat apoi prin pasteurizare sau prin adăugarea de conservanţi. De regulă, se iau câte 50 ml de gel, pe stomacul gol, de două ori pe zi, pentru a îmbunătăţi digestia, pentru a preveni şi combate candidoza şi alte infecţii cu fungi, pentru tratarea hiperacidităţii şi a colitei, a sindromului colonului iritabil.
Sucul de aloe se consumă timp de 7 zile, câte 1 linguriţă de 3 ori/zi, înainte de masă, apoi, 2 săptămâni câte 1 lingură de 3 ori/zi, pentru a activa şi stimula fluxul sanguin şi limfatic, funcţiile rinichilor, ale ficatului şi ale vezicii biliare, reglează sistemul imunitar şi tractul digestiv, ameliorează durerile reumatismale, îmbunătăţeşte statusul psihic şi condiţia fizică.
Sucul de Aloe Vera poate fi procurat în farmacii, dar poate fi preparat şi acasă, cu condiţia să respectăm colectarea şi prepararea corectă a acestei plante.
Se recomandă frunzele mature, cele mai de jos, care se dau prin tocător pentru a obţine sucul de aloe.
Pentru a păstra sucul de Aloe Vera un timp mai îndelungat este necesar să fie conservat cu ajutorul spirtului medicinal, în proporţie de 8:2 şi se se păstrează în frigider, la o temperatură nu mai mare de 15 grade.
Uz extern:
Gelul de aloe vera este indicat pentru îngrijirea pielii şi în cazul durerilor articulare şi de tip reumatic şi poate fi folosit ca “prim ajutor” în arsuri şi diverse leziuni, datorită efectelului dezinfectant, hemostatic şi accelerator al procesului de cicatrizare. Se mai poate folosi şi sub forma de praf, compresă, tinctură, cremă, cataplasmă etc.


GHIMBIR

La ce este bun ghimbirul?
Proprietati preventive:
Ajutor pentru digestie
Ghimbirul combate indigestia si durerile abdominale si ajuta la descompunerea proteinelor, contribuind la absorbtia eficienta a nutrientilor. De asemenea, stimuleaza productia salivara, previne aparitia balonarii si a flatulentei si mentine echilibrul gastric, prevenind arsurile stomacale si ulcerul.
Combate parazitii
Ghimbirul contine zingibain, o substanta care, pe langa rolul sau in coagularea laptelui sau in digerarea carnii, distruge parazitii si ouale lor.
Calmeaza greturile matinale
Radacina de ghimbir in sarcina este nu doar permisa, ci recomandata a se consuma, o cana de infuzie la doua zile. Este cel mai bun remediu natural pentru greata, indiferent de forma sub care alegeti sa il consumati: ulei esential, marinat in miere, folosit in limonada sau fresh-uri, murat in saramura sau otet, dupa metodele orientale si in special japoneze, fiert in supe ori preparat ca ceai, in infuzie.
Imbunatateste circulatia sangvina
Ghimbirul reduce tensiunea, imbunatateste circulatia periferica si implicit transportul substantelor nutritive la organe, reducand de asemenea riscul de boli cardiovasculare.
Reduce problemele articulare si reumatice
Ghimbirul reduce inflamatiile articulare si, consumat dupa efort, previne febra musculara si durerile de incheieturi.
Scade nivelul colesterolului rau
Cele mai recente studii au ajuns la concluzia ca ghimbirul scade nivelul colesterolului rau din organism, reducand riscul bolilor de inima. Contribuie la o buna circulatie a sangelui, printr-un complex optim de minerale si aminoacizi, fiind eficient in lupta cu bolile cardiovasculare. Totodata, ghimbirul este un remediu natural pentru intarirea sistemului imunitatar a organismului, printr-o combinatie de antioxidanti care, in paralel, se dovedeste eficienta si in lupta cu colesterolul.
Intareste imunitatea
Nivelul ridicat de antioxidanti reduce riscul de infectii sau de cancer, iar imbunatatirea circulatiei ajuta la prevenirea afectiunilor cardiovasculare, arderea grasimilor si detoxifiere. Este de asemenea unul din putinele tratamente naturiste ce nu necesita eforturi deosebite pentru administrare intrucat preparate culinare cu ghimbir sunt la indemana oricui, usor de obtinut, usor de adaugat oricarei diete, si prin aroma sa, ghimbirul poate transforma bauturi, deserturi si feluri de mancare in adevarate delicatese culinare.
Ajuta creierul
Un studiu efectuat in Thailanda pe femei de peste 50 de ani a demonstrat ca, pe langa faptul ca e unul dintre cele mai sanatoase alimente, consumat zilnic timp de doua luni, ghimbirul ajuta vizibil functiile cognitive si previne degradarea memoriei. In plus, activitatea sa benefica de prevenire a declinului functiilor creierului poate juca un rol cheie in evitarea bolii Alzheimer.
Proprietati curative:
Trateaza afectiunile respiratorii
Ghimbirul are un rol important in curatarea plamanilor, fiind eficient pentru tusea expectoranta, dar si pentru problemele respiratorii cauzate de alergii, cum este astmul. Infuzia de ghimbir este un aliat de nadejde in raceli si gripe prin inducerea transpiratiei si tonificarea sistemul imunitar. De asemenea, are actiune expectoranta, avand efecte benefice pentru a stopa tusea, bronsita, iritatiile gatului.
Combate raceala si gripa
Fiind un excelent antiinflamator si antiseptic, ghimbirul decongestioneaza caile nazale superioare, umezeste muscoasa gatului, si astfel ajuta la ameliorarea tusei, favorizand expectoratia, care accelereaza astfel procesul de vindecare. Efectul sau analgezic puternic reduce senzatiile de durere, si potrivit specialistilor, ajuta la reducerea stresului, efectul infuziei fiind comparabila cu al medicamentelor anxiolitice, de tip Xanax.
Lupta impotriva cancerului
Ghimbirul are un puternic efect antitumoral, stimuleaza imunitatea si productia de fagocite si inlatura ameteala si vertijul care pot aparea ca efecte secundare din cauza tratamentului medical oncologic.
Ajuta la tratarea tulburarilor sexuale
Imbunatatirea circulatiei sangvine este doar unul dintre efectele benefice ale acestei plante, care prin efectul sau afrodisiac poate imbunatati viata sexuala
Trateaza caderea parului
In spitalele din Beijing, ghimbirul este utilizat in tratamentul alopeciei, intrucat are un efect de revitalizare a foliculilor si a firelor de par.
Se poate slabi cu ghimbir?
Ghimbirul accelereaza metabolismul, arde grasimile si stimuleaza eliminarea toxinelor constituind astfel un ajutor de nadejde pentru orice cura de slabit. De asemenea, versatilitatea sa deosebita il face usor de integrat in orice retete de slabit. Efectele sale coleretic si colecistocinetic favorizeaza secretia bilei si motilitatea vezicii biliare, echilibrand activitatea digestiva. Ghimbirul ajuta la slabit si datorita unui mai putin cunoscut efect de termogeneza, care mareste consumul energetic al organismului, promovand pierderea in greutate chiar si fara dieta. Daca intentionati sa urmati o cura de slabit cu ghimbir, va recomandam Ginger Lemon, retetarul nostru cu ghimbir, lamaie si ceai verde, combinatie naturala foarte potrivita pentru salbit si ingrediente recunoscute pentru efectul puternic antioxidant, combaterea balonarii si faptul ca favorizeaza eliminarea toxinelor...
Retete utile cu ghimbir
Ghimbir cu miere
Mierea potenteaza actiunea benefica a ghimbirului, si recomanda aceasta combinatie pentru a trata o multime de afectiuni respiratorii. Puternic expectorant, ceaiul de ghimbir cu miere calmeaza durerile in gat si grabeste vindecarea. Pentru a reduce simptomele astmului se pot adauga cateva cuisoare si boabe de piper negru. Efectul benefic al ghimbirului in tratarea afectiunilor digestive este de asemenea binecunoscut, iar mierea nu face decat sa-i sporeasca efectele benefice si in acest caz. Pentru a ne bucura de efectele curative ale acestor tratamente naturiste, preparam o lingurita de ghimbir ras cu o lingurita de miere si o consumam dupa fiecare masa. De asemenea, prin aplicare de comprese in zona afectata se pot ameliora durerile provocate de intinderile musculare.
Ghimbir cu lamaie
Lamaia este un puternic antioxidant si asemenea ghimbirului combate balonarea si favorizeaza eliminarea toxinelor. Impreuna formeaza o combinatie naturala foarte potrivita pentru slabire rapida si detoxifiere. Se pot consuma in infuzie, ca dressing pentru salate in special alaturi de peste sau fructe de mare, in mujdei de usturoi si multe alte variante in functie de imaginatie.
Ghimbir cu mar si lamaie
Ingrediente:
2-3 felii de ghimbir
1 mar
o jumatate de lamaie
1 pahar cu apa
Preparare:
in functie de gust, taiati cateva felii de ghimbir si puneti-le in blender. Sau puteti folosi ghimbir ras.
taiati marul in cubulete si adaugati-l in blender
incalziti apa la 50°C si puneti-o impreuna cu lamaia in blender
amestecati pana devine omogen
Marul ii da acestui preparat dulceata, dar daca preferati mai dulce, se poate adauga miere.
O alternativa la fel de gustoasa, dar mult mai usor de preparat este Ginger fresh, retetarul nostru cu ghimbir, mar si lamaie, caruia i-am adaugat bucati de papaya si pere, pentru dulceata naturala...


CEAPA ROSIE


Ceapa este un aliment care, in ciuda mirosului sau patrunzator si a senzatiei de usturime a ochilor care apare atunci cand o tai, are o multime de beneficii pentru organism. Trebuie sa stii, insa, ca ea poate fi consumata nu numai in stare cruda, in diverse combinatii cu alte alimente, ori fiarta in mancare, ci si sub forma de ceai. Chiar daca nu te incanta ideea, noi iti garantam ca odata ce vei incerca acest remediu naturist, nu te vei mai gandi la siropurile de tuse si la pastilele cumparate de la farmacie.
Ceaiul de ceapa - o minune pentru sanatate
O simpla raceala iti poate da mari batai de cap, ca sa nu mai spunem de o gripa insotita de o tuse sacaitoare. Inainte de a te duce la farmacie, iti propunem sa incerci sa prepari o bautura pe care probabil ca, in alte conditii, nici nu te-ai gandi sa o consumi. Este vorba despre ceaiul de ceapa. Aceasta din urma contine un puternic antioxidant, cunoscut sub denumirea de quercitina, el avand abilitatea de a-ti creste capacitatea de lupta a sistemului imunitar. Pe langa aceasta, continutul ridicat de vitamina C din ceapa va contribui la procesul de vindecare a bolii, scapandu-te si de simptomele aferente, cum ar fi nasul infundat.
Pentru a prepara ceaiul de ceapa, tot ce trebuie sa faci este sa cureti doua cepe mici si sa le pui la fiert in 500 ml de apa. Cand amestecul incepe sa dea in clocot, il poti lua de pe foc, pentru a-l lasa sa se raceasca. Odata ce a ajuns la temperatura camerei, adauga miere dupa gust, iar bautura-minune va fi gata! Daca vrei sa ii dai un gust mai bun, poti adauga si 1 - 2 cm de radacina de ghimbir sau lamaie.
Consuma ceaiul de ceapa in reprize, inainte de masa, pe parcursul intregii zile, pentru a beneficia de actiunea lor. 4 cani din aceasta bautura sanatoasa ar trebui sa te ajute sa te pui pe picioare. Daca il vei bea indulcit, asa cum ti-am propus noi, te vei obisnui rapid cu gustul si il vei considera un adevarat remediu naturist, uitand de medicamentele alopate, care pot avea diverse efecte secundare.
Ceaiul de ceapa nu te ajuta doar sa scapi de raceala, ci sa o si previi. Continutul de quercitina creste activitatea antoxidantilor din sange, potrivit cercetatorilorl de la Universitatea Queen din Belfast, citati de speakingtree.in. Antoxidantii te protejeaza impotriva radicalilor liberi care ataca celulele sanatoase.
Fitochimicalele din ceapa cresc eficienta vitaminei C si te ajuta sa lupti impotriva toxinelor. In plus, aminoacizii din aceasta leguma scad absorbtia de metale periculoase, precum mercur sau crom.
Ceaiul de ceapa imbunatateste si sanatatea inimii, deoarece previne formarea de cheaguri si scade nivelul trigliceridelor si al colesterolului.
Cromul si sulful care se gasesc in ceapa stimuleaza productia de insulina, iar quercitina scade nivelul de zahar din sange in cazul bolnavilor de diabet de tip 2. Cu toate acestea, ceaiul de ceapa nu scade nivelul glucozei din sangele persoanelor care nu sufera de diabet.
Quercitina relaxeaza caile respiratorii, astfel ca ceaiul de ceapa este eficient si daca suferi de astm sau bronsita.
Numeroase studii au aratat ca ceaiurile bogate in quecitina scad riscul aparitiei cancerului la plamani, ovare, sani, prostata sau colon. Acest antioxidant,alaturi de vitamina C, inhiva producerea radicalilor liberi.
Ceaiul de ceapa este bogat si in fibre, astfel ca ajuta digestia si previne constipatia. Studiile au aratat ca aceasta bautura poate fi eficienta si in trayatea diareei.
Iar daca suferi de insomnii, afla ca ceaiul de ceapa actioneaza ca un sedativ natural si te ajuta sa adormi.

CUISOARE

Alături de scorţişoară, cardamom, anason sau piper, cuişoarele reprezintă un condiment apreciat de iubitorii de ceai, savurat în special în combinaţii picant-aromate ca Masala Chai. Pe lângă gustul energizant, cuişoarele contribuie la menţinerea stării de sănătate prin beneficiile pe care le aduc organismului.
Conţinutul de eugenol este principalul responsabil de proprietăţile micilor mirodenii. Acesta întăreşte rezistenţa organismului în lupta cu substanţele toxice din mediu, acţionează ca agent antiinflamator şi asigură o serie de nutrienţi, flavonoizi, vitamina C, mangan, calciu, magneziu şi acizi graşi omega-3.
5 beneficii ale cuişoarelor
Îmbunătăţesc digestia. Cuişoarele previn balonarea şi formarea gazelor intestinale, ajutând digestia. Ele stimulează producerea de enzime care contribuie la procesul digestiv şi au un efect pozitiv asupra durerilor de stomac, acţionând la nivelul întregului tract gastro-intestinal.
Elimină respiraţia urât mirositoare. Fiind un antiseptic natural, cuişoarele sunt foarte eficiente la înlăturarea mirosului neplăcut din gură, omorând bacteriile responsabile de acest fenomen. Pe lângă a fi consumate sub formă de ceai, cuişoarele mai pot fi mestecate ca atare timp de câteva minute, pentru o respiraţie împrospătată.
Luptă împotriva greţurilor. Proprietăţile calmante şi aroma cuişoarelor alină senzaţiile de greaţă şi vomă, fiind un remediu bun chiar şi pentru femeile însărcinate care se confruntă cu aceste probleme.
Ameliorează durerile de dinţi. Compuşii antiinflamatori şi analgezici din cuişoare reduc inflamaţiile dentare şi calmează durerea. Datorită proprietăţilor antiseptice, cuişoarele contribuie la vindecarea infecţiei din zonă şi previn răspândirea ei.
Combat problemele respiratorii. Prin proprietăţile expectorante şi antibacteriene, cuişoarele au un impact benefic asupra sistemului respirator. Ceaiul de cuişoare ajută la tratarea răcelilor, a nasului înfundat, a durerilor de gât, a infecţiilor virale, a bronşitei şi a afecţiunilor sinusurilor.
Cuişoarele – depozitare şi consum
Cumpără cuişoarele întregi, deoarece acestea au aroma mai puternică decât cele gata măcinate. Pentru a vedea dacă sunt proaspete, strânge-le între degete şi asigură-te că se elimină puţin ulei.
Zdrobeşte cuişoarele chiar înainte de a le folosi, cu ajutorul unui mojar cu pistil sau într-o râşniţă de condimente. Este bine să le macini în bucăţele mici, nu sub formă de pudră, pentru a permite strecurarea lor când prepari ceaiul.
Păstrează cuişoarele într-un recipient din sticlă ermetic şi depozitează-le într-un loc răcoros, uscat şi întunecat. În aceste condiţii, mirodeniile pot ţine până la un an. Cuişoarele măcinate se păstrează circa 6 luni.
Ceai de cuişoare – cum se prepară
Din cuişoare se obţine un ceai puternic aromat, foarte uşor de pregătit.
Ingrediente
1 litru de apă
1 lingură de cuişoare proaspăt mărunţite
zahăr sau miere pentru îndulcit
Fierbe apa, apoi adaugă cuişoarele şi lasă-le la infuzat timp de 20 de minute. Ceaiul se poate servi atât cald, cât şi rece, cu cuburi de gheaţă. Se poate păstra la frigider pentru câteva zile într-un recipient de sticlă acoperit.
Se recomandă o ceaşcă de ceai o dată sau de două ori pe zi, până la 5 zile la rând, după care se face o pauză de 1-2 zile.
Ceai rece de cuişoare şi nectar de piersici
Ingrediente (9 porţii)
1,5 litri apă
1 baton de scoţişoară
1 linguriţă cuişoare întregi
4 linguriţe ceai negru
500 ml nectar de piersici sau de caise
cuburi de gheaţă
zahăr sau miere, după gust
Într-un recipient mare, pune apa, scorţişoara şi cuişoarele şi fierbe-le acoperite pentru 15 minute, apoi închide focul. Adaugă ceaiul negru, lasă la infuzat 2-5 minute, în funcţie de cât de tare vrei să fie băutura. Strecoară lichidul, toarnă nectarul şi îndulceşte amestecul, dacă simţi nevoia. Lasă ceaiul la rece şi serveşte-l apoi cu gheaţă.
Dacă vrei să savurezi aroma cuişoarelor într-un ceai bun, dar fără să îţi faci prea mult de lucru, îţi recomandăm rooibos-ul Punch de Scorţişoară, o băutură delicioasă, fără teină, ce poate fi servită la orice oră şi în orice anotimp.
Cuişoarele, bobocii uscaţi ai florii arborelui de cuişoare, sunt plante-medicament eficiente într-o varietate de boli. Cu multe secole înainte de Hristos, terapeuţii chinezi foloseau cuişoarele pentru efectul lor antiseptic.
În secolul al VII-lea, arabii făceau negoţ în Europa cu
preţioasa mirodenie, iar medicii acelor timpuri le foloseau ca panaceu.
Denumirea de panaceu a fost acordată leacurilor pline de sănătate şi
provine de la numele zeiţei de origine greacă Panacea, având rolul
ipotetic de a vindeca toate bolile şi de a prelungi viaţa.
Cuişoarele, muguri cu o aromă dulce-amăruie, conţin taninuri, betacaroten, flavonoide şi o substanţă foarte activă a uleiului de cuişoare-eugenolul, în proporţie de 90 % . Datorită acestui complex de substanţe tonice, cuişoarele au proprietăţi terapeutice antivirale, antiseptice, antibacteriene, tonice, carminative şi antiulceroase, pentru a le enumera pe cele mai cunoscute.
„Cuişoarele sunt antioxidante foarte puternice, ele încarcă organismul cu energie, fortificând sistemul imunitar. Terapia cu aceşti muguri are un efect dovedit în combaterea infecţiilor, inflamaţiilor, în prevenirea formării cheagurilor de sânge şi a îmbătrânirii premature. De aceea, le recomand în tratarea răcelilor, a oricăror afecţiuni respiratorii sau digestive (precum colita de putrefacţie şi balonarea), având efecte antibacteriene, sudorifice şi calmante. Ceaiul de cuişoare calmează tusea, astmul, durerile de cap sau pe cele cauzate de măsele şi de sinuzită", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Mai mult, o cură cu compoturi şi cu sucuri de fructe în care se adaugă câte două-trei cuişoare pulbere contribuie la creşterea imunităţii, prevenind efectele îmbătrânirii premature. Nu în ultimul rând, cuişoarele sunt de mare ajutor în afecţiuni digestive (cum ar fi colita de putrefacţie şi balonarea).
Un recent studiu american, realizat de specialiştii de la Universitatea Pennsylvania, arată că adăugarea condimentelor cu o mare concentraţie de antioxidanţi în supe, în ciorbe etc, printre care cuişoarele, scorţişoara, combate efectul grăsimilor din farfurie.
Infuzia de cuişoare
Mod de preparare: Într-o cană de apă fierbinte, adaugă 3-4 cuişoare măcinate. Lasă licoarea la infuzat zece minute. Adaugă un pic de miere.
Cum se administrează: Bea câte două ceşti pe zi, cu înghiţituri mici. Ceaiul are efect calmant în caz de greaţă, de sughiţ, de dureri cauzate de sinuzită. De asemenea, ceaiul combate hipertensiunea arterială, impotenţa (în amestec cu ceai negru-în părţi egale) şi stimulează digestia. O cană de infuzie băută seara, după cină, alungă insomnia.
Punci cu portocale şi cuişoare
Mod de preparare: Cureţi coaja unei portocale mai mari, o tai cubuleţe şi le amesteci cu 200 g zahăr. Le pui într-un litru de infuzie fierbinte de cuişoare, acoperi vasul şi laşi cinci minute fără să mai fiarbă. După care strecori licoarea, adaugi sucul portocalei şi două-trei cuişoare, pui vasul să se încălzească, trei minute, la foc mic.
Mod de administrare: Punciul se serveşte fierbinte şi este o băutură revigorantă.

HIBISCUS

Hibiscusul este o planta care face parte din familia Malvaceae, din care mai fac parte arborele de cacao si bumbacul. Numele sub care este cunoscuta aceasta floare este derivat din limba greaca si inseamna "nalba mare". In prezent exista peste 200 de pecii ale acestei plante, renumite pentru florile lor mari. Floarea de hibiscus este originara din nodul Africii si sud-estul Asiei.
Hibiscusul este cultivat in regiunile tropicale si subtropicale, in special in Sudan, Egipt, Thailanda, Mexic si China. Poate creste pana la 4,5 m inaltime, sub forma de copac sau de tufa, dar cresterea poate fi controlata si redusa la inaltimea dorita. Datorita continutului ridicat de vitamina C si antocianozide, in Malaezia, se foloseste sucul proaspat obtinut din caliculele plantei. In medicina ayurvedica radacinile sunt utilizate pentru vindecarea tusei si ca tratament naturist impotriva caderii parului sau a albirii acestuia.
Florile mari, care de obicei sunt rosii, cu un singur rand de petale sau cu mai multe, au făcut ca planta sa poarte si numele de "trandafir". Hibrizii pot avea flori uriase, uneori cu diametrul pana la 25 cm. Culorile florilor la hibrizi variaza de la rosu pana la galben si oranj si de asemenea exista diverse combinatii de nuante.
Chiar daca florile dureaza doar o zi (uneori doua zile), Hibiscusul face multe flori, mai ales daca mediul ii prieste. Totusi, toamna si iarna, cand lumina scade, isi reduce productia de flori, insa din februarie, incepe cu forte proaspete un nou sezon de crestere/inflorire.
Planta de Hibiscus este foarte apreciata in intreaga lume, recent si in tara noastra deoarece din florile acestei specii se prepara infuzii, decocturi si bauturi cu proprietati calmante si reconfortante, care combat efectele stresului. De asemenea, datorita coloritului sau intens, floarea de hibiscus poate fi folosita cu succes si in realizarea unor decoruri, atat pentru casa, cat si pentru gradina.
Ceaiul de hibiscus este delicios, cu o culoare rosie accentuata, fiind consumat cu regularitate in tari precum Egipt, Jamaica, Thailanda, Mexic, Sudan, India si Insulele din Oceanul Pacific. Gustul sau este placut, acrisor, cu o savoare unica si poate fi indulcit cu miere sau cu zahar. Cercetarile au demonstrat beneficiile importante pentru sanatate ale ceaiului, pe care civilizatiile antice le-au descoperit si utilizat aproape instinctiv.
Ceaiul de hibiscus este recunoscut pentru gustul sau acru, fiind asociat deseori cu ceaiul de merisor. Astazi, ceaiul de hibiscus este disponibil in diverse variante, si poate fi consumat atat cald, cat si sub forma de ceai rece.
Antihipertensiv – Specialistii au declarat ca trei cesti de flori de hibiscus pe zi sunt suficiente pentru a regla hipertensiunea. Bautura este recomandata in primul rand persoanelor care se confrunta cu risc sporit de atac de cord, atac cerebral si maladii renale.
Diuretic - Cei care tin diete sau care au probleme cu rinichii pot bea infuzie de hibiscus, neindulcita, pentru a se bucura de efectele diuretice ale acesteia. In plus, inca din cele mai vechi timpuri, planta a fost folosita ca stimulent pentru stomac, deoarece stimuleaza digestia si indeparteaza gazele si constipatia. Datorita acestor proprietati este un bun supliment pentru cei care vor sa slabeasca.
Antispastic intestinal si uterin.
Antiseptic.
Tonifiant.
Stimuleaza activitatea cerebrala.
Reduce colesterolul - Hibiscusul este o planta ce se gaseste in multe amestecuri de ceaiuri, deoarece are multe proprietati calmante si benefice organismului uman. Ceaiul acrisor de hibiscus reduce considerabil colesterolul total si colesterolul rau (LDL) din sange, crescand, totodata, nivelul de HDL, colesterol bun la pacientii cu tulburari metabolice, cum ar fi pacientii cu diabet. Datorita proprietatilor sale antioxidante, hibiscusul poate proteja inima de boli deoarece lupta impotriva colesterolului crescut si previne distrugerea vaselor de sange. Ceaiul de hibiscus este numai bun pentru persoanele care sufera de diabet conform unorcercetatori; acestia au demonstrat ca efectele hipoglicemice si hipolipidemice ale ceaiului contribuie la modul in care este controlata aceasta boala.
Combate simptomele racelii - In cazul in care ai probleme cu sistemul imunitar, ceaiul de hibicus poate imbunatati functiile de autoprotectie ale organismului datorita continutului bogat in acid ascorbic cunoscut si sub denumirea de vitamina C. Aceasta este vitamina care stimuleaza activitatea sistemului tau imunitar, protejandu-te astfel de boli precum raceala. De asemenea, proprietatile antiinflamatoare si antibacteriene ale ceaiului lupta impotriva anumitor infectii.
Imbunatateste digestia - Multi oameni beau ceai de hibiscus pentru a-si imbunatati digestia. Din moment ce are proprietati diuretice, acesta este, de asemenea, utilizat pentru a trata constipatia, lucru ce va ajuta sa pierdeti in greutate, sa va imbunatatiti starea de sanatate a sistemului gastro-intestinal si sa evitati cancerul colorectal.
Scade tensiunea arteriala - Persoanele care sufera de anumite boli cardiovasculare pot folosi ceaiul de hibiscus pentru a evita presiunea arteriala ridicata. Aceasta planta este benefica pentru lupta impotriva infarctului si a anevrismelor arterelor intrucat la baza aparitiei acestora poate sta chiar hipertensiunea care poate fi combatuta de catre consumul de ceai. Proprietatile antiiflamatoare ale hibiscusului sunt cele care pot reduce tensiunea ateriala in cazul in care ceaiul este consumat zilnic timp de cateva saptamani.
Combate anxietatea - Flavonoidele din compozitia hibiscului au rolul de a imbunatati starea psihica, ajutand la prevenirea depresiei si a anxietatii. Ele stimuleaza eliberarea de endorfine; acestea sunt produse de catre anumite celule din sistemul nervos central si sunt responsabile pentru senzatia de fericire pe care o simti. Acest ceai are si un efect calmant intrucat incurajeaza relaxarea mintii in momentele tensionate.
Lupta impotriva cancerului - Hibiscusul contine acid protocatehic, substanta care pe langa actiunea sa antimicrobiana are proprietati antioxidante. Un studiu sustinut in Taiwan a aratat ca aceasta planta poate incetini procesul prin care apar celulele canceroase; acesta este rezultatul faptului ca hibiscusul poate declansa degradarea celulelor care prezinta o amenintare pentru organism.
Intareste sistemul imunitar – Datorita continutului ridicat de vitamina C, ceaiul de hibiscus are un rol important in intarirea sistemului imunitar.
​Are grija de ficat - Tratarea bolilor aparute la ficat nu este tocmai usoara, insa incluzand in meniul tau anumite alimente poti ajuta organismul sa lupte impotriva degradarii organului. Antioxidantii continuti de hibiscus permite ficatului sa filtreze eficient substantele nocive, contribuind in timp la detoxifierea organismului de care este nevoie pentru a avea un ficat sanatos.
Aceasta planta medicinala inhiba absorbtia de glucoza si de amidon in momentul in care consumi alimente pe baza de carbohidrati. Planta de hibiscus are in componenta sa o enzima numita ”phaseolamin” care are rolul de a reduce productia de zaharuri, contribuind astfel la mentinerea greutatii in ciuda consumului de carbohidrati.
Ceaiul de hibiscus este unul dintre ceaiurile de plante recunoscute pentru proprietatile anti-adipoase. Cele mai importante caracteristici ale ceaiului de hibiscus in lupta cu kilogramele in plus, sunt:
Ceaiul de hibiscus ofera o senzatie de satietate.
Ceaiul de hibiscus nu contine calorii.
Ceaiul de hibiscus are efect diuretic.
Ceaiul de hibiscus reduce absorbtia de carbohidrati.
In ciuda multiplelor beneficii pentru sanatate ale acestui ceai, el este totusi contraindicat femeilor insarcinate. Specialistii din domeniul sanatatii considera ca ceaiul de hibiscus poate stimula aparitia menstruatiei si astfel sa conduca la un avort spontan. Si femeile care alapteaza nu ar trebui sa consume acest ceai fara avizul medicului. Consumat excesiv are efect de reducere a fertilitatii.
Dacă bei ceai de hibiscus o perioada lunga de timp, exista riscul ca nivelul estrogenului sa scada simtitor. Asadar, este indicat sa eviti consumul acestui ceai daca iei pilule contraceptive sau in cazul in care vrei sa ramai insarcinata. Nici persoanele care au tensiunea arteriala mica nu ar trebui sa consume acest tip de ceai. De asemenea, se recomanda prudenta cand se prepara, pentru ca o cantitate mare de hibiscus poate produce efecte halucinogene. Ceaiul de hibiscus poate fi gasit ca atare sau in componenta ceaiurilor din fructe de padure carora le imprumuta din gustul sau specific-acrisor si mirosul placut, parfumat.
Ceaiul de hibiscus se poate infuza ca atare sau in combinatie cu alte fructe sau plante. Datorita gustului sau acrisor, ceaiul de hibiscus este ideal atat iarna intr-o infuzie fierbinte, cat si vara sub forma de Iced Tea. Ca orice planta, hibiscusul este foarte usor de infuzat: se pune o masura dozatoare de flori de hibiscus la o cana de 250 ml, se toarna apa clocotita peste si se lasa la infuzat timp de 6-8 minute. Se strecoara florile si se poate indulci cu miere sau zahar, dupa gust. Daca doriti sa diversificati infuzia de hibiscus, puteti incerca urmatoarea reteta:
Avem nevoie de:
3 cani de apa
3 lingurite dozatoare de flori de hibiscus
1 baton de scortisoara
1 lingura de miere
Sucul de la o portocala
Ce trebuie sa facem:
Se fierbe apa
Se adauga scortisoara si florile de hibiscus
Se lasa la infuzat 15-20 minute (minim 6-10 minute pentru a beneficia de proprietatile hibiscusului)
Se strecoara ceaiul
Se adauga mierea si sucul de portocala.

CEAI ROOIBOS

Cunoscuta mai bine sub denumirea de Ceai Rosu African, infuzia de Rooibos nu contine teina si are foarte putin tanin, de aceea poate fi consumat de o plaja larga de bautori. Bogat in minerale si antioxidanti, oamenii consuma Ceai Rooibos in intreaga lume pentru numeroasele sale efecte benefice, insa putini stiu ca el este cultivat exclusiv intr-o mica regiune din Africa de Sud, datorita relatiei simbiotice pe care o are cu microorganismele locale, si ca repetatele incercari de a-l cultiva in Americi, China sau Australia, pana acum au esuat.
Ceaiul de rooibos are beneficii surprinzătoare pentru organismul uman. Nu conține cofeină și face parte din familia legumelor, dacă îți vine să crezi. Află de ce este recomandat!
Rooibos crește în Africa de Sud și este un tufiș roșu cu frunzele ca niște ace, verzi, ce devin un roșu aprins după ce sunt culese și uscate.
Rooibos face parte din familia legumelor
Rooibos înflorește, dar face și niște păstăi și boabe precum fasolea.
Rezistă și în condiții de secetă, pentru că rădăcinile sale pot pătrunde și până la 2 metri adâncime, în pământ, după apă.
Ceaiul de Rooibos nu conține cofeină, nu este un excitant
Ceaiul de Rooibos conține cu mult mai puține tanine față de ceaiul negru. Nu are cofeină și poate fi băut la orice oră a zilei.
Este bogat în antioxidanți și are proprietăți antispasmotice, antiinflamatoare și antialergenice.
Ceaiul de Rooibos mai este indicat în
– dureri de cap
– colici
- astm
– febra fânului
– insomnie
– pancreatite
– calmează durerile cauzate de refluxul gastric
– bun relaxant și calmant
– indicat în cistite și inflamarea prostatei
– previne cancerul, fiind bogat în flavonoide precum luteolina și quercetina
– luptă împotriva radicalilor liberi
– reduce senzația de greață
– bun în cazuri de constipație
– tratează acneea
– tratează iritații ale pielii, mâncărimile, psoriazis, eczeme
– ajută sistemul imunitar
– îmbunătățește circulația datorită conținutului de chrysoeriol, compus ce ajută și la normalizarea tensiunii arteriale și la sănătatea inimii
În multe părți ale lumii, ceaiul roșu este consumat pentru o piele mai frumoasă, păr mai strălucitor, dar și pentru sănătatea oaselor.
Bogat în minerale și acid alfa hidroxi, ceaiul este o alternativă de calciu pentru persoanele care au intoleranță alimentară.
Lupta împotriva Bolilor Parkinson și Alzheimer
Ceaiul roșu nu are calorii și este bogat în minerale, nutrienți – fier, zinc, cupru, magneziu, calciu. Nu conține acid oxalic, cel care poate provoca pietre la rinichi.
Ceaiul roșu poate proteja organismul de boli precum Parkinson și Alzheimer.
Cum nu conține cofeină, ceaiul roșu – Rooibos, poate fi consumat și de către copii.
Ceaiul oate fi folosit pe cale internă, externă, dar și la prepararea unor feluri de mâncare.
Ceaiul roșu este recomandat și în sarcină, mai ales în cazul persoanelor care au anemie, deoarece ajută la absorbția fierului și a altor nutrienți.
Cum prepari ceaiul roșu
Se prepară ca și cel normal. Cu cât se lasă mai mult la infuzat, ceaiul va avea mai mulți antioxidanți.
Are gustul ușor dulceag, și poate fi băut simplu, îndulcit cu miere, sau i se poate adăuga lapte sau lămâie.